Alb halat imbraca tata, in spital cand vine, spune-i numai ce te doare, el te face bine. Cu conditia sa-i dai cat cere, ca doar totul are un pret. Nu degeaba urla bietul bolnav din reclama si vroia sa stie cat e halatul? cat e halatul?, ci cu un scop: acela de a sti cate salarii sa indese in jebul tatuchii, ca sa primeasca in schimb niste hapuri si pilule. Amu, mno, ce-i drept, toti stim ca sanatatea costa si ca juramantul lui Hipocrate e acum juramantul lui Hipocrit.
A inceput de ieri sa cada cate-un fulg. Nu ca s-ar fi oprit, dar tare credem ca asa si-ar fi dorit unii drumari, sa avem un Craciun uscat ca iasca si sa scape de picioare-n attache. De ce-n attache? Fiindca deszapezirea in muntipiu se face ca in vremea lui Caragiale, ca sa nu zicem Caragea de-a dreptul. Anul trecut, omatul domnea peste oras ca o cusma si pariem ca s-ar fi vandut cel mai bine si mai bine patinele, saniile, covetile si capacele de WC. Daca om avea un Craciun alb ca-n povesti, sigur asa va ramane pana dupa Revelion, ca drumarii nosti sunt prieteni buni cu plugusorul, nu cu plugul.
